Ranile din relatia cu tatal sunt  extrem de dureroase, in special cand nevoile de sustinere, intelegere, mangaiere, acceptare, validare nu au fost implinite. Costurile se platesc in timp prin lipsa increderii in sine, neincrederea in altii, hipervigilenta, obooseala, neliniste, agresivitate,  intimidare; prin alegerea unor parteneri de cuplu care te fac sa te simti neiubit/a sau neaprecitat/a; prin nesiguranta, furie, anxietate,  rusine, izolare, stres,  senzatia de gol interior, panica, comportamente la risc; prin  incercarea de a fi cel mai bun/a pentru a fi vazut/a, apreciat/a, laudat/a, premiat/a; prin dorinta continua de a fi apropbat/a si iubit/a, pentru ca  “trairile nesanatoase la care ai fost expus ca si  copil sunt problema principala a comportamentelor de dependenta de alcool, droguri, jocuri de noroc, mancat compulsiv s.a,   

Cu siguranta exista multe asemenari si multe deosebiri intre ranile cauzate de tata si ranile cauzate de mama in perioada copilariei si adolescentei, insa emotiile  neexprimate in relatiile primare cu tatal sunt extrem de profunde, influentandu-ne toate aspectele vietii de adult, in plan fizic, cognitiv, comportamental, afectiv si spiritual.  

Pe langa mostenirea genetica, cu care ne-am nascut, comportamentul, personalitatea, atitudiniile, disponibilitatea emotionala a parintilor nostri, conditiile in care am fost doriti, nascuti, crescuti sunt factorii cheie care isi pun amprenta asupra tiparelor noastre relationale, credintelor si convingerilor despre viata, lume, familie, societate.  

Perioada copilariei este o perioada de explorare, cautare, invatare. Orice copil isi doreste si cauta  atentie, iubire, acceptare neconditionata din partea parintilor lui. Dar, cand aceste lucruri intarzie sa apara din diferite motive (tata se simte/este neimplinit, furios, anxios, introvertit, abuzator, incepe sa tradeze, sa abandoneaze si devine absent fizic si/sau emotional), in sufletul copilului isi face loc durerea sufleteasca, tristetea, vinovatia, rusinea, furia, neputinta, neincrederea s.a. 

Adult fiind, atunci cand cineva, ceva, un gand, o situatie, un comportament,  o figura, un miros, o  culoare, o textura, o imagine, iti aduce aminte de tatal tau, distorsionezi,  te transformi intr-un copil mic, neputincios si cedezi toata puterea ta, actionand fie cu timiditate, rusine, fie cu respingere, furie. 

Psihoterapia te sprijina sa identifici o perspectiva obiectiva, in care vei putea descoperi noi sensuri in relatii,  sa actionezi fara timiditate, rusine, respingere sau furie.